Cum o informație falsă m-a ajutat să descopăr un diplomat român

Un foarte bun prieten mi-a trimis un link la un articol publicat câțiva ani în urmă în ziarul Gazeta Wyborcza (găsiți link-ul în comentarii ↓) despre o casă cu apartamente de lux din centrul Varșoviei construită în perioada interbelică. Textul începea cu afirmația că în ea ar fi locuit șeful legației române în Polonia Grigore Bilciurescu. Aprins de acest amănunt curios am mers la adresa indicată, am găsit casa, am făcut poze și eram deja gata să împărtășesc cu voi această descoperire, când mi-am dat seama că autorul articolului a relatat ceva fals, fiindcă nu s-a obosit să facă o simplă verificare, ca să-și dea seama de faptul că diplomatul român a activat la Varșovia înainte ca această casă să fie construită. Am fost foarte decepționat 😕 . Cu toate acestea, subiectul a rămas, deoarece, căutând mai multe informații, am dat peste fotografii care documentează cronologic misiunea lui Grigore Bilciurescu în Polonia, începutul și sfârșitul ei, ceea ce mi se pare un motiv suficient pentru a ne opri un pic mai mult asupra acestei personalități.

Grigore Bilciurescu - ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Polonia, la biroul său de lucru

Grigore Bilciurescu (1874-1945) a stat la Varșovia puțin, numai un an. Când a ajuns în Polonia, era deja un diplomat de carieră. Din 1912 a lucrat la legația română de la Berlin, iar anul următor a fost consul general la Budapesta. El a mediat deschiderea consulatului general la Stockhom, fapt care s-a împlinit în anul 1916, când Europa era bântuită de război, iar Suedia ca țară neutră, facilita tranzitarea armamentului și proviziilor primite de România din partea aliaților. Bilciurescu a condus legația de la Stockholm puțină vreme, pentru că, în 1917 a fost transferat la nou-înființata legație a României din Oslo, Norvegia, pe care o va conduce în calitate de însărcinat de afaceri până în anul 1922, când, din motive bugetare, guvernul va decide închiderea ei. Atunci Bilciurescu s-a întors la București și a devenit șeful Departamentului pentru Probleme de Politică Externă în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Puțin mai târziu, în 1924, s-a reîntors la munca de diplomat, preluând conducerea legației române la Sofia, apoi la Varșovia și Haga.

În Arhiva Digitală Poloneză (Narodowe Arhiwum Cyfrowe-NAC) s-a păstrat o fotografie în care acesta stă pe bancheta din spate a unui decapotabil, într-un rând de autombile ce intră în curtea Palatului Regal din Varșovia unde își avea sediul Președenția poloneză. Atrage atenția ținuta pasagerului, cam extravagantă: pălărie cu pene, haina împodobită cu panglici și medalii. În acea zi, Grigore Bilciurescu sosea să înmâneze scrisorile de acreditare președintelui Poloniei.

Ambasadorul Grigore Bilciurescu intră în curtea Palatului Regal din Varșovia, 27.05.1931
Grigore Bilciurescu la ceremonia de înmânare a scrisorilor de acreditare din incinta președenției poloneze, 27.05.1931
Depunerea coroanei de flori și salutarea gărzii de onoare de către Grigore Bilciurescu la Mormântul Soldatului Necunoscut, Varșovia, 28.05.1931

În timpul mandatului său din Varșovia, pe 30 iunie 1931, el a semnat împreună cu ministrul de externe polon Józef Beck și șefii statelor majore din România și Polonia o nouă convenție militară. Potrivit prevederilor din document, în cazul unei amenințări din partea URSS, țările semnatare trebuiau să întreprindă acțiuni decisive în fața atacului militar, iar dacă agresiunea venea din altă parte, urmau să-și acorde ajutor reciproc (aprovizionare, tranzitare).

Deși scurtă, șederea lui Bilciurescu la Varșovia s-a petrecut într-un moment când relațiile româno-polone intrau într-o fază nouă. S-a întâmplat asta atunci când Polonia a început să poarte negocieri cu URSS pentru semnarea unui pact de neagresiune. Autoritățile de la Varșovia au încercat să convingă Bucureștiul să facă același lucru și să-l propună pe Biciurescu ca și negociator principal. Ministrul de Externe al României, Dimitrie I. Ghica, a respins însă candidatura lui, invocând lipsa lui de agilitate diplomatică. Cam nefavorabilă opinie pentru un diplomat, nu? Bilciurescu a participat la schimbul de note, comunicate și opinii dintre București și Varșovia, în contextul tentativelor părții române, la insistența Poloniei, de a începe discuțiile cu sovieticii pentru a semna un pact de neagresiune.

Grigore Bilciurescu părăsește Polonia, 07.06.1932

Autoritățile române erau destul de reticente față de aceste negocieri, eșuate într-un final, pentru că știau că Moscova nu va recunoaște niciodată hotarul de pe Nistru. În același timp, vedeau în hotărârea sovieticilor de a ajunge la un acord cu Polonia o încercare de a rupe frontul comun pe care polonezii l-au creat cu România împotriva unei agresiuni de la răsărit. De aceea, când Polonia și URSS au semnat un pact de neagresiune la 25 iulie 1932, Bucureștiul a primit vestea cu răceală. Atunci Grigore Bilciurescu nu mai era la Varșovia. Însoțit de familie, a părăsit capitala Poloniei cu o lună înainte de semnarea pactului. S-a păstrat doar, ca un rămas bun, o fotografie făcută pe peronul gării.

Surse:

  • Polska   sprawa  rumuńsko–sowieckiego  paktu  o nieagresji  w  latach 1931–1932, de Henryk Walczak, Studia z Dziejów Rosji i Europy Środkowo-Wschodniej ■ XLIX (z. 2)
  • Londyn, Paryż, Bukareszt – Sojusze II Rzeczypospolitej, de Malgorzata Gmurczyk-Wrońska, Diplomacy in the Service of the Second Polish Republic 1918-1939 (articles and studies), 2018
  • diplomatclub.ro