Prima moldoveancă ce a vizitat Europa într-un voiaj de nuntă

Muzeul Național din Varșovia păstrează în colecțiile sale potretul Mariei Radzwiłł, soția lui Janusz Radziwiłł, unul din cei mai importanți oameni politici și conducători militari ai Poloniei din secolul al XVII-lea. Ce legătură ar avea ea cu spațiul carpato-dunărean, ați întreba? Doar amănuntul că este fiica domnitoriului Moldovei Vasile Lupu. Portretul reprezintă o tânără nobilă cu sprâncene frumos arcuite, cu zâmbet fermecător și modest, ce poartă veșminte completate cu un colier masiv, mărgele de mărgăritar și trei șiruri de pietre prețioase cu diamante. Nu este singurul portret al Mariei (Lupu) Radziwiłł, s-au mai păstrat și alte lucrări în muzeele Europei de Est, ceea ce mi se pare remarcabil, având în vedere că puțin boieri sau domnitori se pot lăuda cu cel puțin un portret laic, în cazul în care nu au ctitorit vreun lăcaș sfânt ce le păstrează tabloul votiv, al lor și al întregii familii. Maria (Lupu) Radziwiłł este în cazul dat o excepție. Pentru mine, datorită faptului că a probabil e singura femeie din Țara Moldovei a secolului al XVII-lea cu câteva portretizări în lucrările artiștilor de epocă. Cum a ajuns Maria Lupu în Polonia aflați mai jos.

Portretul a fost realizat de un pictor necunoscut în perioada 1733-37, după o gravură semnată de editorul german Matthäus Merian cel Tânăr. Portretul Mariei (Lupu) Radziwiłł face parte dintr-o serie de 165 de portrete ale familiei Radziwiłł pictate la comandă în sec. al XVIII-lea. Inscripția din subsol îi dă eronat numele de familie- Mohilanka (confundând-o cu prima soție al lui Janusz Radziwiłł, ce provenea din familia Mohila (Movilă) și indică greșit anul morții 1661 (pe când Maria Lupu a murit în 1660).

Context

Au trecut doi ani de când contele Janusz Radziwiłł (1613-1655), membrul al unei puternice familii de magnați lituaneni, a rămas văduv. Viitotorul voievod de Vilnius și mare hatman de Lituania a început să ducă negocieri cu domnitorul Țării Moldovei Vasile Lupu pentru a cere mâna fiice sale Maria. Afacerea nu era lipsită de greutăți, deoarece domnul Moldovei era vasal al turcilor și trebuia să obțină acordul sultanului Ibrahim I, iar acela nu se prea uita cu ochi buni la încercările lui Lupu de a se înnemuri cu Radziwiłł. În plus, în calea succesului matrimonial stătea credința calvinistă a lui Radziwiłł și un un număr mare de concurenți.  Or, pe lângă faptul că avea un tată influent și bogat, Maria însăși era înzestrată cu personalitate, era cultă și inteligentă, și cunoștea câteva limbi străine. S-au păstrat chiar variantele originale ale scrisorilor ei, scrise și semnate în limba poloneză.

Marele hatman de Lituania Janusz Radziwiłł

Privită într-un context mai larg, căsătoria lui Radziwiłł cu fata lui Vasile Lupu avea bineînțeles repercursiuni geopolitice. Pentru regele Poloniei Władysław IV Waza această căsătorie putea fi un element în pregătirea campaniei antiotomane. În aceste planuri, Moldova urma să joace un rol important, deoarece pe teritoriul ei ar fi putut trece trupele poloneze pentru a începe operațiuea militară împotriva  sultanului. Cu această ocazie, Janusz Radziwiłł a plecat personal în Moldova pentru a-l convinge pe domnitor și anturajul său despre necesitate de a adera la această coaliție. Descriind această vizită, cronicarul Miron Costin a notat că moldovenii au hotărât să aștepte până în momentul în care polonezii vor trece Dunărea și apoi atunci să decidă dacă se vor alătura la războiul împotriva Porții 😉 . Campania antiotomană era deci sub semnul întrebării, însă planurile matrimoniale au rămas în vigoare.

Vasile Lupu își desface punga

Domnitorul Vasile Lupu a încercat să depășească rezistența turcilor pe căi diplomatice. Mai importantă a fost însă promisiunea de a-i oferi vizirului 30 mii de taleri, adăugând argumentul că prin această căsătorie domnitorul Moldovei își va întări poziția și va putea lucra pe terenul Poloniei în interesul Porții. A primit însă un răspuns evaziv, în care s-a strecurat condiția ca el să-și trimită familia la Constantinopol, în calitate de garanție. Ulterior, vizirul a fost schimbat și negocierile trebuiau reluate de la început. Totuși în septembrie 1644 Poarta și-a dat acordul pentru căsătorie, ceea ce l-a costat pe domnul moldovean mulți bani. Maria avea atunci aproape 20 de ani, iar mirele ei Janusz Radziwiłł – 33 de ani.

Nunta ca în povești

Nunta a avut loc pe 15 februarie 1645 în Iași, în biserica Trei Ierarhi, iar slujba oficiată de mitropolitul kievian Petru Movilă (Mohila) a decurs după tradiția grecească a bisericii. Tânăra mireasă purta o delie din mătase cu fire de aur, înțesată cu blănuri de sobol. După cum mărturisește Anexa la nunta contelui Radziwiłł din colecțiile bibliotecii palatului Kórnik (una din cele mai vechi din Polonia), domnița Maria purta ”o căciulă de catifea cu blană de samur, pe care era așezată o altă căciulă căptușită cu diamante și nestemate mari, iar pe partea dreaptă a căciulei era o brioșă cu diamante și o coadă neagră cu o agrafă arătoasă”. În timpul nunții, capul Mariei era acoperit cu un văl prin care se puteau desluși ochii și fața.

Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653, 1653)

Nunta a durat doispreze zile. Ca să nu se facă de rușine, domnul a dat un ospăț mare. Fiecare invitat avea de toate cu îndestulare. Oaspeții au fost întreținuți de muzicanți turci trimiși special de sultan, precum și de comedieni, acrobați, scrimeri, saltibanci și alți artiști de curte. Printre oaspeții aleși la nuntă au fost prezenți solii principelui transilvănean, ai domnului Valahiei și ai regelui polonez. După nuntă, Janusz Radziwiłł și deja Maria Radziwiłł din familia Lupu s-au întors în Polonia și au plecat într-o călătorie de nuntă. După cum remarcă Lilia Zabolotnaja, cercetătoare din cadrul Muzeul Național de Istorie din Republica Moldova, Maria Lupu a fost prima moldoveancă ce a vizitat Europa într-un voiaj de nuntă. La întoarcere a fost primită în audiență la regele polon, a primit de la el daruri de nuntă și o confirmare în scris pentru o proprietate în Polonia.

Maria Radziwiłł-ctitoră de mănăstiri

Maria și Janusz au trăit împreună zece ani. În acest timp, un șir de conflicte grave au zdruncinat din temelii Polonia și Marele Ducat al Lituaniei, care formau atunci o federație numită oficial Republica celor două națiuni: răscoala cazacilor, invazia suedezilor, războiul împotriva Rusiei. La aceste evenimente va lua parte și Janusz Radziwiłł, în calitate de conducător de armată. Maria în schimb și-a asumat rolul de patroană și ocrotitoare a bisericilor și mănăstirilor ordodoxe din Marele Ducat al Lituaniei (în secolul al XVII această țară cuprindea teritoriile de astăzi ale Lituaniei și Belarsului). Chiar dacă soțul ei era evanghelic, ea nu a trecut la altă confesiune religioasă și până la sfârșitul vieții a acordat ajutoare bisericilor din averile sale. Se cunoaște că Maria Radziwiłł (în unele surse i se spune Maria Vlaha) a ctitorit Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Zabłudów (Polonia) care a funcționat până la începutul secolului XIX și Mănăstirea Schimbarea la Față din Kėdainiai (Lituania), datorită căreia s-a pus temelia comunității ortodoxe din această localitate.

Maria (Lupu) Radziwiłł într-o gravură din jurnalul istoric german Theatrum Europaeum, Frankfurt am Main, 1652

Janusz Radziwiłł a murit în anul 1655. Cuplul nu a avut urmași. Singurul lor fiu Krzysztof a murit când era încă copil. Rămasă singură, Maria a avut grijă de averea și moșia soțului. În anul 1659, la scurt timp înainte de moarte (se știe că Maria suferea de o boală pulmonară incurabilă la acea vreme), ea a întocmit un testament prin care acorda 600 mii de zloți diferitor mănăstiri din Kiev, Vilnius, Minsk etc. Mănăstirea din Zabłudów urma să primească conform testamentului 100 de mii de zloți, din care călugării trebuiau să fondeze o școală. De altfel, testamentul prevedea crearea școlilor nu doar pe lângă mănăstiri ortodoxe, dar și pe lângă biserici protestante. Maria și-a exprimat dorința să fie înmormântată la mănăstirea din Zabłudów, în cazul în care înmormântarea ei la Mănăstirea Sfântului Duh din Vilnius ar fi imosibilă. Și le mai cerea călugărilor insistent să se roage puternic pentru sufletul ei și a părinților. Partea materială a testamentului însă nu a fost dusă niciodată la îndeplinire. Conținutul documentului a fost contestat de nepotul de pe frate al lui Janusz, Bogusław Radziwiłł, care a năvălit în mănăstire pentru a împiedica realizarea testamentului, și, după moartea Mariei, a obținut prin judecată o hotărâre potrvit căreia actul ar fi fost un fals. Maria nu și-a găsit locul de veci la Vilnius sau la Zabłudów, ci în Sluțk (azi Belarus), unde s-a stins la 14 ianuarie 1660, fiind înmormânată la Mănăstirea Shimbarea la Față (rus. Спасо-Преображенский монастырь). Nu-i vom găsi urmele astăzi, lăcașul a fost demolat de autoritățile sovietice în anii 50, ai sec. XX.

Surse:

  • Powiązania genealogiczne Jeremiego Wiśniowieckiego i związek małżeński Janusza Radziwiłła, de Valentin Constantinov, revista Zeszyty Historyczne, 2017, t. XVI, s. 83–91.
  • The History of the Private Life of Maria (Lupu) Radziwił Reflected in the Images of the Epoch de Lilia Zabolotnaia, ANNALES UNIVERSITATIS MARIAE CURIE-SKŁODOWSKA, LUBLIN – POLONIA VOL. II SECTIO M 2017.
  • The Riddles, Myths and Facts concerning Maria (Lupu) Radziwiłł’s Last Will and Testament, de Lilia Zabolotnaia, revista Istorija 2015, t. 97, Nr. 1, p. 5–25 / Vol. 97, No. 1, pp. 5–25, 2014.

  • www.wilanow-palac.pl/moldawska_malzonka_janusza_radziwilla.html

Lasă un răspuns