Vacanța Mareșalului Józef Piłsudski în România. Partea oficială

Începe cu începutul :), adică vezi Partea I

Pe 29 septembrie, Piłsudski părăsește Târgoviște și pleacă la București. Ajunge la sediul Legației Poloneze seara. Era așteptat deja de ministrul Afacerilor Militare col. Beck, cpt. Sokolowski și adjutantul col. Zygmunt Wenda care a sosit în capitala României pentru a-l însoți pe Mareșal în călătoria de întoarcere.

În ziua următoare, a început partea oficială a vizitei lui Piłsudski în România.

Și cum se cuvine pentru o întâlnire oficială a oaspetelui, s-au organizat ceremoniile de rigoare. În fața sediului legației s-a aliniat Garda de onoare a armatei române. Fostul comandat al Școlii Superioare de Război din București (1927-1928) și secretarul general al Ministerului de Război, colonelul Ion Antonescu (viitorul ”Conducător” al României în timpul celui de-al doilea război mondial) , fusese delegat cu misiunea de a-l asista pe Mareșal.  

La ora 11, oaspetele polonez a depus o coroană de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut, în prezența ministrului de Război, generalul Paul Angelescu, a șefului Statului Major Nicolae Samsonovici, a comandantului corpului de armată din București, generalul Ion Popescu, și în prezența reprezentanților Legațiai Poloneze și a ambasadorului român din Varșovia, Davila. La 11:30, Mareșalul s-a întâlnit cu prim-ministrul Vintilă Brătianu, cu care a discutat timp de o oră. Apoi s-a întâlnit cu membrii Consiliului de Regență: mitropolitul Miron Cristea și fostul președinte al Curții de Casație Gheorghe Buzdugan (al treilea regent, prințul Nicolae era plecat din București). La ora 1.15, mitropolitul Miron, cel mai în vârstă dintre regenți, a organizat un dejun în onoarea lui Piłsudski. La masă au fost prezenți și premierul Brătianu, ministrul Afacerilor Interne Ion Duca, ministrul Afacerilor Externe, Constantin Argetoianu, ambasadorul român la Varșovia Davila și ambasadorul polonez la București Szembek, col. Wojczynski și col. Beck, diplomați ai legației poloneze și reprezentanți ai armatei.

Mareșalul Józef Piłsudski la Mormântul Soldatului Necunoscut. Sursa foto: Narodowe Archiwum Cyfrowe

Pe la 5 după-amiază, Piłsudski trebuia să aibă o întâlnire cu ministrul Afacerilor Externe, Argetoianu. Întâlnirea nu a mai avut loc, deoarece, dorind să-l scutească pe oaspete de eforturi suplimentare, ministrul a venit la sediul Legației Poloneze împreună cu premierul Brătianu. Acolo, șeful diplomației românești și Piłsudski au avut o discuție tête-à-tête mai îndelungată. Interlocutorii au căzut de acord, că alianța polonă-română, pentru a fi eficace, cere ca ambele țări să depună eforturi pe măsură. Cu toate acestea, Varșovia și Bucureștiul ”nu erau obișnuite să aibă o colaborare sinceră și apropiată”. Piłsudski era de acord că Polonia poartă o parte din vină pentru răcirea relațiilor între cele două țări. De aceea ei au ajuns la concluzia că trebuie să elaboreze un program ce ar permite tinerilor din cele două țări să se cunoască mai bine. Planul prevedea o colaborare în cultură, știință și sport, prin invitarea profesorilor la universități, organizarea taberelor de vară, competiții sportive și cursuri de limbă, precum și schimb de studenți. Această coloaborea urma să fie completată de o cooperare comercială. Piłsudski a comentat iritat că România nu face comenzi mari la uzinele de armament din Polonia, care ”pot concurca, din punct de vedere tehnic, cu multe fabrici din Europa și America”. Șeful diplomației românești a spus că în astfel de chestiuni ”nu clientul caută producători, ci producătorul trebuie să-și găsească clientul”. În afară de aceasta, România are nevoie de credite pentru a cumpăra armanent nou. Atunci Piłsudski a spus că Polonia îi va da un împrumut aliatului său. Vorbind cu politicienii din România, Mareșalul a cerut compensații pentru cetățenii polonezi expropriați de statul român de bunurile lor din Basarabia și Bucovina. El a atras atenția la necesitatea dezvolării educației poloneze pe acele teritorii, care a fost limitată anterior de autoritățile române. Interlocutorii Mareșalului au promis că vor lua decizii pozitive în privința acestor două chestiuni.

Józef Piłsudski pe în fața Muzeului Militar din București, alături de secretarul general al Ministerului de Război, Ion Antonescu (al doilea din stânga), ambasadorul polonez Jan Szembek (al treilea din stânga) și ministrul de Război, Paul Angelescu (primul din dreapta). Sursa foto: iPSB

În timpul vizitei, Piłsudski era interesat să afle care este gradul de pregătire militară a României, în cazul în care ar izbucni un conflict cu Uniunea Sovietică. El a observat consternat că românii erau satisfăcuți cu starea existentă a lucrurilor și credeau că tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial, precum și susținerea Franței și a Marii Britanii le va proteja țara de orice pericol.

În opinia sa, nu doar guvernul, dar și opoziția subestima pericolul din partea URSS, temându-se doar de Ungaria.

Piłsudski a încercat să schimbe această atitudine și să încline Bucureștiul să conștientizeze posibilele acțiuni agresive din partea Moscovei. El a opinat că România trebuie să se împace cu Ungaria și și-a propus aportul în medierea relațiilor pentru a crea o alianță mai largă cu participarea Bucureștiului, Budapestei și a Varșoviei.

Pe 30 septembrie, la 8.15, Legația Poloneză a organizat un dineu, limitat la 22 de invitați, printre care erau Mareșalul Piłsudski, Szembek și soția, prim-ministrul Brătianu, Argetoianu, Duca și Davila. În aceeași zi, pe la ora zece seara, a avut loc o recepție cu participarea oficialilor menționați mai sus, plus membri ai Consiliului de Miniștri și ai corpului diplomatic. Printre 300 de invitați erau prezenți și șeful Partidului Popular, generalul Alexandru Averescu, liderul Partidului Național Democratic, Nicolae Iorga, reprezentantul Partidului Național Țărănesc, Virgil Madgear, și mulți alți oficiali și jurnaliști.

Józef Piłsudski printre militarii români, alături de ministrul de război Paul Angelescu. Sursa foto: Narodowe Archiwym Cyfrowe

Pe 1 octombrie, Mareșalul a vizitat Ministerul de Război, unde a fost primit de generalul Angelescu, apoi a mers la sediul Statului Major. Acolo a vorbit o jumătate de oră cu Inspectorul Armatei generalul Gheorghe Mădărescu și a stat de vorbă cu șeful Statului Major generalul Samsonovici. În sfârșit, Ministerul de Război a dat un prânz în onoarea lui Piłsudski la Casinoul Ofițerilor, la care au luat parte ambasadorul polonez și aproape 50 de generali. La 4.30, Mareșalul s-a deplasat la aerodromul din Pipera unde a urmărit exerciții aeriene organizate de generalul Vasile Rudeanu, inspector general de aviație. La întoarece, Piłsudski s-a mai întâlnit cu Iulie Maniu, șeful partidului de opoziție Partidul Național Țărănesc. Apoi a primit în audiență pe reprezentanții diasporei poloneze din România.

Józef Piłsudski la aerodromul din Pipera, alături de inspectorul general al aviației române, generalul Vasile Rudeanu (al treilea din dreapta). Sursa foto: Narodowe Archiwum Cyfrowe

Seara, la 8.15, ministrul de Externe, Argetoianu și soția sa au dat o mare petrecere cu 600 de invitați în onoarea oaspetelui polonez. În discursul său, și-a exprimat mulțumirea, în numele guvernului, că Mareșalul a ales România ca destinație de vacanță. El a subliniat legătura strânsă între națiunile poloneză și română, atrăgând atenția că acestea stau ”la straja păcii și civilizației în estul Europei”. Pilsudski a răspuns că vizita sa este o dovadă a sentimentelor de simpatie și adânc respect pentru frumusețea României și oamenii săi ospitalieri. El și-a exprimat satisfacția că ”legăturile de prietenie cordială care au unit națiunile noastre continuă să se adâncească în beneficiul civilizației și pentru liniștea Europei”. 

În dimineața lui 2 octombrie, ziua plecării, Pilsudski a discutat cu ambasadorul Poloniei Szembek, col. Beck și mr. Ludwig, dându-le indicații pentru viitoarele acțiuni în România. Atașatul militar a fost instruit să faciliteze trecerea frontierei pentru ofițierii din unitățile de contact ale ambelor armate pentru a îmbunătăți cooperarea întrei ei.  

La 1.15, în casa dr.Skupiewski, Pilsudski a luat masa împreună cu câteva persoane, apoi s-a deplasat la Gara de Nord bogat decorată cu drapelele ambelor state. La ora 3 era gata de plecare. Mareșalul a fost petrecut de premierul Brătianu, miniștrii Argetoianu și Duca, diplomații Szembek și Davila, generali, studenți ai Politehnicii care s-au întors recent din Polonia, elevii școlii poloneze și reprezentanții diasporei poloneze.

După această vizită, un comunicat oficial informa că ”Mareșalul Piłsudski a părăsit astăzi România după un sejur de șase săptămâni[…]. Șederea sa a avut un caracter pur de vacanță. Înainte de plecare, a dorit să viziteze Bucureștiul din simplă curtoazie. Deoarece Polonia și România au relații strânse, această vizită a fost cât se poate de firească. Am fost informați că în timpul întrevederilor Mareșalului cu membrii guvernului român nu a fost discutat niciun acord politic. Alianța între România și Polonia va rămâne așa cum a fost până acum – o alianță strict defensivă, și scopul său va fi același, și anume construirea păcii. Nu se așteaptă schimbări de vector în politica celor două țări”.

Se presupune că acest conținut al comunicatului a fost determinat de rapoartele agențiilor de știri din Germania și URSS, care afirmau că Mareșalul a vorbit despre o luptă aprigă împotriva molimii comuniste care amenință Polonia și România.

Dimineață devreme, pe 3 octombrie, trenul Mareșalului a traversat frontiera româno-polonă, iar la ora 10.05 ajungea la Liov, unde mai mulți reprezentanți ai autorităților locale, ai armatei și consulul român la Liov, George Traian Galin s-au adunat la gară pentru a-l întâlni pe Mareșal. Peste o oră trenul și-a continuat drumul și a ajuns la Varșovia la 8.30, unde îl aștepta un alai mult mai mare decât atunci când a plecat: premierul și miniștrii săi, numeroși generali și reprezentanți ai corpului diplomatic, printre care și atașatul militar a României col. Aurel Nicolaescu.

Pilsudski a trecut de garda de onoare și a mers în sala de recepție pentru a schimba câteva cuvinte cu membrii guvernului și corpul de generali, apoi a urcat în mașină și s-a deplasat la Palatul Belweder în aplauzele mulțimii.

Aparent, călătoria lui Pilsudski nu s-a soldat cu rezultate impresionante. Totuși, în opinia istoricului Henryk Walczak, discuțiile pe care le-a purtat și observațiile pe care le-a făcut l-au convins pe Mareșal că trebuie să adâncească colaborearea. El credea că România trebuie să fie într-o măsură mai mare legată de Polonia pentru a spori puterea alianței ca mijloc de protecție împotriva agesiunii sovietice. Era convins că diplomația poloneză trebuie să schimbe convingerea naivă a unor cercuri politice de la București că ”acordurile și angajamentele scrise” constituie ”garanții suficiente pentru a asigura pacea și integritatea teritorială”. În opinia sa, era esențial de a-i determina pe români să elimine prejudicățile împotriva Ungariei și să abandoneze atitudinea indeferentă față pericolul din partea Moscovei. De asemenea, trebuie sprijinite eforturile Bucureștiuliu de a integra Transilvania și Basarabia cu restul regatului. Polonezii care locuiau în Basarabia, dar și în alte provincii românești, puteau să joace un rol pozitiv în întărirea relațiilor reciproce. În consecință, Mareșalul se aștepta ca diplomația poloneză să se concentreze pe educația polonezilor ce trăiau în România. Aceste teze, care au rezultat după a doua călătorie a lui Pilsudski în România, vor sta la baza politicii poloneze față de această țară în următorii ani.

Surse:

  • Henryk Walczak. „Marshal Piłsudski in Romania in 1928”. Analele Ştiinţifice ale Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Istorie 63:41-55.

Apropo:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?