Am găsit în arhiva digitală a Muzeului Național din Varșovia desenul de mai jos ce reprezintă o siluetă acoperită de zăpadă. Întitulat ”Odihna veșnică”, desenul pictorului Jan Skotnicki se referă la o victorie pe care soldații polonezi au repurtat-o în Munții Carpați. Bine, desenul nu reprezintă revoluția triumfătoare pe baricade 🙂 , ci un soldat mort în nămeți. Deci aflați în continuare ce s-a întâmplat la Cârlibaba, în preajma acestui cătun din Bucovina românească.
Rușii la porțile Transilvaniei
În prima fază a Primului Război Mondial, în Bucovina s-au dus lupte între armata rusă și forțele austro-ungare. În general, trupele împăratului Franz Iosif au cam luat bătaie pe toate fronturile, și situația lor nici în Carpați nu era de invidiat. La jumătatea lui ianuarie 1915, rușii au intrat fără mari probleme în Câmpulung Moldovenesc, Iacobeni și cătunul Cârlibaba, de pe malul Bistriței Aurii. Apropierea lor periculoasă față de pasurile Prislop și Rotunda, prin care puteau pătrunde în Maramureș și Transilvania, au determinat necesitatea unui contratac. Această misiune a fost încredințată Legiunii Poloneze ce făcea parte din armata austriacă. În componența acesteia intrau cinci batalioane de infanterie, două escadroane de cavalerie și două baterii de artilerie. În total 90 de ofițeri și aprox. 2200 de soldați, care dispuneau de patru tunuri și trei mitraliere. Un amănunt curios este faptul că trupele inamice ruse erau conduse tot de un general polonez, Lucjan Żeligowski. În regiunea Cârlibabei rușii aveau un regiment de infanterie, două sute de cazaci, șaisprezece tunuri și șaisprezece mitraliere.
Pe 16 ianuarie, soldații Legiunii au sosit cu trenul la Borșa. Apoi trebuiau să parcurgă pe jos douăzeci de kilometri pe un ger de crăpau pietrele. Pe 18 ianuarie, dimineață, legioniștii au sosit la pasul Prislop și, după un scurt răgaz, au început să coboare în valea Bistriței Aurii. În amintirile sale, capitanul de cavalerie Jan Dunin-Brzezińki descrie în ce condiții grele a decurs marșul și pregătirea de luptă.
”La Borșa am petrecut două-trei zile, când deodată, după-amiază, am fost alertați ca să pornim în direcție Prislop. Un munte înalt prin care trecea șoseaua spre Cârlibaba. Drumul era splendid, șerpuia prin păduri, zăpada imensă, iar când am sosit sus, am găsit o mulțime de militari lângă ruguri de foc și, din păcate, doar câteva barăci neterminate. Zăpada ajungea până la brâu și așa am petrecut, încălzindu-ne la foc, prima noastră noapte și alte câteva, lângă Cârlibaba, sub cerul liber.”[…]
Regimentul 2 Infanterie, comandat de colonelul Zygmunt Zieliński, urma să contraatace pozițiile deținute de ruși pe Valea Bistritei Aurii, fiind sprijinit în acțiunile de luptă și de către trupe austro-ungare.
Prima ciocnire cu inamicul a avut loc pe 18 ianuarie, în jurul orei 14:00. Polonezii au pus pe fugă patrulele ruse, dar au fost opriți de mitraliere grele instalate pe versanții stâncoși și abrupți, deasupra drumului care trecea printr-o vale îngustă. Avansarea era îngreunată și de zăpada adâncă (pe alocuri ajungea până la 2 m adâncime). Un atac frontal ar fi dus la pierderi mari, de aceea un batalion de legioniști a efectuat o învăluire din coastă.
Gerul-al doilea dușman
Cavaleria își așteaptă rândul ca să intre în luptă.
”În dimineața pe care o așteptam cu nerăbdare am fost retrași în rezerva diviziei și am stat iarăși toată ziua în ger. Noaptea următoare am fost adăpostiți într-un gater vechi fără pereți. Am închis acolo caii noștri degerați și am aprins rugurile. Toți erau atât de extenuați, încât nu am observat că, într-un loc, s-a prăbușit podeau și un cal a căzut în apă. Din fericire, nu a pățit nimic. A doua alarmă a fost când podeaua s-a aprins de la un rug. A fost o noapte groaznică, deoarece, dacă ne întoarceam cu spinarea la foc, ne înghețau picioare, iar dacă ne încălzeam picioarele, ne înghețau spatele. Nici nu puteam visa la somn din cauza riscului de a îngheța.” […]
Ofensiva polonezilor a început în primele ore ale dimineții lui 19 ianuarie. Grupul comandat de căpitanul Strzelecki a trecut la atac timp de 5 ore prin troiene imense de zăpadă, copaci căzuți și râpe. În jurul orei 16, gruparea de atac prin flanc a ajuns să stăpânească poziția și rușii s-au retras după lupte care s-au purtat uneori corp la corp. La 20 ianuarie, rușii au încercat să recucerească cota deținută de către trupele poloneze, dar aceștia au reușit să se mențină până la sosirea rezervelor.
După trei zile de luptă în condiții grele, polonezii au reușit să-i facă pe ruși să bată în retragere. Pe 22 ianuarie, soldații Legiunii au intrat primii în cătunul Cârlibaba, reușind totodată să ia 300 de prizonieri. După cum își amintește capitanul de cavalerie Jan Dunin-Brzezińki, superiorii austriaci nu credeau deloc în succesul operațiunii.
“Am mai petrecut o noapte în acel gater nefericit și, în sfârșit, a sosit ziua în care am intrat în Cârlibaba. […] Comandamentul austriac era atât de sigur de retragere, încânt a ordonat săparea tranșeelor lângă cartierul său, iar domnul general ședea deja în automobil.”[…]
„La Cârlibaba am putut în sfârșit să mă încălzesc„
Deși nu a participat în luptă, capitanul Jan Dunin-Brzezińki a lăsat o descriere prețioasă a scenelor ce au urmat.
”După un drum de câțiva kilometri ambele escadroane au intrat în Cârlibaba întâmpinate cu ovații de localnici. Pe drum am văzut o mulțime de cadavre, de pe care, în mod firec, infanteria noastră scotea bocancii. În piața centrală se afla o cârciumă ciuruită de gloanțe în care a rămas intact un gramofon. Dintr-o dată s-au găsit niște fete cu care ulanii noștri au început să danseze. Patrulele au fost trimise în toate părțile, așa că puteam să ne simțim în siguranță. […] Am petrecut plăcut timpul în Cârlibaba și după acele nopți strașnice am putut în sfârșit să mă încălzesc și să mă odihnesc.”[…]
Legiunea Poloneză a fos o formație militară din cadrul armatei austro-ungare formată din voluntari în august 1914. La baza ei au stat organizațiile paramilitare poloneze care, înainte de primul război mondial, au activat pe teritoriul Galiției, o provincie din estul Imperiul Austro-Ungar. Se consideră că Legiunea a fost prima formațiune militară organizată a polonezilor în sec.XX. În structurile ei au fost încorporați 35-40 mii de soldați, dintre care trei mii și-au pierdut viața pe câmpul de luptă.
„După Cârlibaba ne-a fost ordonat să ne cazăm în Ciocănești. Voi mai aminti, că în Cârlibaba a izbucnit un incendiu. Flacăra ardea chiar lângă depozitele de muniții. Ne temeam ca focul să nu se extindă. Ajuta cine putea la stingerea lui. […]”
„Am mai fost la Cârlibaba la înmormântarea soldaților noștri uciși, și erau mulți. Totul a înghețat până la os. A fost săpată pentru ei o groapă comună și sărmanii și-au găsit odihna veșnică sub o cruce în pământ străin înghețat bocnă. Crucea stă nu de parte de biserică, în dreptul fostelor poziții ale mitralierei rusești.”[…]
“La Ciocănești toate magazinele au fost prădate, geamurile și ferestrele au fost zmulse, așa moscalii își însemnau retraragerea. Condițiile de cazare în acele locuri erau formidabile, pentru că fiecare casă era înconjurată de un gard înalt, curțile erau pavate, iar porțile de intrare stilate. Interiorul caselor avea două părți, una de fiecare zi, relativ murdară, a doua însă practic nefolosită, cu pereții acoperiți cu tapete și covoare minunate, cu podea așternută cu țoluri, plină de ștergare brodate. Singurul lucru contradictoriu era faptul că printre icoane cu sfinți se găseau împăratul Wilhelm al Germaniei, împăratul Fraz Iosif al Austriei, sultanul și Maica Domnului din Częstochowa”.
Victoria Legiunii Poloneze de la Cârlibaba a deschis drumul spre eliberea Bucovinei de ocupația rusă și a creat premise pentru intrarea trupelor poloneze în Galiția (cu principalele orașe Liov și Cracovia). În timpul bătăliei și-au pierdut viața 12 legioniști poloni. Lângă biserica sf. Ludovic din sat a fost pusă o cruce de lemn în cinstea eroilor. În anul 1932 aceasta a fost înlocuită cu o cruce de beton.
Monumentul de lemn al legioniștilor la Cârlibaba, 1915. Sursa foto: Muzeul de Istorie Suceava
În 2007 la inițiativa Societății Carpatice, monumentul a fost renovat, iar o tăbliță cu text bilingv (în limbile română și polonă) pomenește numele celor care au căzut în timpul luptelor: căpitanul Stanisław Strzelecki și soldații Józef Dzierża, Wilhelm Goll, Jan Grochowski, Józef Krzaśnik, Wojciech Matula, Jan Milewski, Konstanty Parszywka, Józef Pluta, Jan Skulak, Józef Tomasik și Michał Zaraza.
Cârlibaba a fost cel mai de sud punct în care a ajuns să lupte Legiunea Poloneză în Primul Război Mondial.
Comuna Cârlibaba a fost înființată la sf. sec. al XVIII-lea, când s-au descoperit în zona Bistriței Aurii zăcăminte de argint și plumb. Anton Manz, un german bogat din Transilvania, a întemeiat aici o colonie de mineri numită Mariensee. La începutul sec. XX minele erau deja părăsite. Populația cătunelor formată din huțani și rămășițe de coloniști germani se ocupa cu prăsila de oi, cu tăierea pădurii și plutăritul.
Surse:
- Rotmistrz Legionów Polskich. Wspomnienia z lat 1914-1919, de Jan Dunin Brzeziński, ed. Ajaks, Pruszków
- Bătălia de la porțile Bucovinei. Cârlibaba, 18-22 ianuarie 1915, de Dr. Mihai-Aurelian Căruntu, Muzeul Național al Bucovinei
- Dzieje.pl
- Karpaccy.pl
- Dragusanul.ro
- 100 de ani de la luptele legiunilor poloneze de la Carlibaba, dompolski.ro
Buna ziua domnule Macovei,
numele meu este Dan Pop si sunt arheologi la Muzeul de Istorie si Arheologie Maramures din Baia Mare.
Am citit cu placere articolele dvs., punctulal in momentul de fata sunt direct interesat de cel legat de evenimentele de la Carlibaba.
In anii trecuti am facut investigatii arheologice de teren in zona apropiata, in Pasul Prislop. Descrierea locului facuta de Jan Dudin Brzezinski este foarte relevanta pentru studiul nostru si in acest sens indraznesc sa va rog, daca se poate, sa-mi trimiteti scanate paginile la care se face referire despre calatoria lui pana la Karlibaba si descrierea Pasului Prislop.
Va multumesc
Dan POP
Mă bucur că ați găsit ceva util pentru cercetările Dvs. V-am trimis pe mail materialele solicitate. Sper să vă ajute.